Van Gogh și dependența sa de… galben

„Trisețea nu se va termina niciodată”, ar fi fost ultimele cuvinte ale lui Vincent Van Gogh, după ce s-a împușcat, conform fratelui său, Theo.

Artistul Vincent Van Gogh este cunoscut la scară largă atât pentru pasiunea sa pentru galben, ce a rezultat unele dintre cele mai spectaculoase picturi pe care umanitatea le-a văzut, cât și pentru faptul că și-a tăiat urechea — fie pentru a vedea mai bine și, deci, a-și crește abilitatea de a picta, fie din cauza crizei de isterie din cauză că partenerul său, Paul Gauguin, l-a părăsit. Totuși, legătura pe care Vincent Van Gogh a avut-o cu galbenul este un subiect încă în dezbatere, oamenii de știință având diverse teorii pe această temă. A fost oare, doar un favoritism transformat în pasiune sau chiar o maladie? Dacă a fost, totuși, o afecțiune a sănătății, a fost datorată de alcool sau în conexiune cu faptul că a fost internat pentru diverse boli mintale?

Oricare ar fi răspunsul, Van Gogh a fost, cu siguranță, un artist neînțeles, se simțea singur și se semna doar Vincent, evitând să folosească numele de familie, fiind exclus de părinții săi pentru că a ales să devină pictor, în loc de teolog. 

El obișnuia să îi scrie fratelui său, Theo, aproape zilnic, ceea ce îl făcea să se simtă câtuși de puțin înțeles de cineva, urmând ca acesta să le păstreze, deorece observa complexitatea și latura artistică din ceva atât de simplu: o scrisoare. Cu ajutorul acestor scrieri, oamenii de știință observă și paradoxul vieții sale: ca artist, transmitea foarte multă energie și vitalitate, însă ca om, el a trăit în solitudine și tristețe.

„Oh, da, iubea galbenul, acest bun Vincent, pictorul din Olanda —  acele sclipiri de raze de soare i-au reaprins sufletul, au îndepărtat ceața ce avea nevoie de căldură”, comenta Paul Gauguin (1848–1903) despre efectul pe care galbenul îl avea asupra pictorului. Gauguin a lucrat cu Van Gogh înainte ca acesta să sufere tulburările psihice majore sau spitalizările.

Galben este culoare fericirii, a soarelui, a entuziasmului, iar Van Gogh era atât de trist încât iubirea lui pentru galben ducea chiar către nebunie. Din disperarea sa de a scăpa de tristețe, ajunsese să mănânce din tubul de galben pentru că era convins că asta îi va aduce liniște, umplându-l de fericire. Și deși nu avem un răspuns sigur pentru această dependență, ceea ce este important să știm este că, oricare are fi fost motivele pentru alegerile sale artistice, este remarcabil rezultatul unei vieții tragice și scurte.


Spune-ti opinia

Nota: Codul HTML este citit ca si text!