Istoria fascinantă a kit-urilor de Pictură pe numere.
Probabil vă amintiți kit-urile de „Pictură pe numere” din copilărie, dar știți istoria modului în care au apărut?
O combinație între o carte de colorat și pictura pe pânză, pictura pe numere permite oricui să creeze o operă de artă detaliată, chiar dacă nu a facut niciodată un curs de artă. Seturile de artă simple au fost inventate pentru prima dată în anii 1950 și rămân populare atât pentru copii, cât și pentru adulți in zilele noastre.
În ciuda acestui fapt, se cunosc foarte puține lucruri despre creatorul lor original, Dan Robbins.
Dan Robbins a fost un artist comercial din Detroit, care și-a început cariera lucrând pentru departamentele de artă ale diverșilor producători de mașini. În 1949, a început să lucreze la Palmer Show Card Paint Company alături de fondatorul companiei, Max Klein. La început, Robbins a fost angajat să ilustreze cărți pentru copii, dar Klein i-a însărcinat curând o misiune nouă, mai urgentă: să vândă mai multă vopsea. Soluția lui a fost să creeze un kit de hobby care să promoveze vânzarea produselor de vopsea Klein.

De unde a venit ideea pentru Pictură pe numere?
Robbins și-a bazat conceptul pe sistemul de predare al lui Leonardo da Vinci, prin care acesta numerota sectiuni ale pânzelor sale pe care ucenicii le puteau completa. „Mi-am amintit că am auzit despre modul în care Leonardo da Vinci și-a provocat propriii studenți sau ucenici cu sarcini creative”, își amintește Robbins în autobiografia sa. „El distribuia modele numerotate care indică unde anumite culori ar trebui folosite în proiecte specifice, cum ar fi vopseaua, culorile preliminare de fundal sau unele lucrări mai mici care nu necesitau atenția lui imediată.”
Pentru a crea fiecare kit, Robbins a pictat mai întâi o lucrare de artă originală, apoi a plasat o foaie de plastic peste ea și a conturat formele pentru fiecare nuanță. Fiecare segment a primit apoi un număr și culoarea corespunzătoare. După încercări și erori, seturile lui Robbins Paint-by-Numbers s-au născut și au fost prezentate publicului cu un ambalaj care proclama: „Fiecare om un-Rembrandt”. După război, au fost lansate într-o perioadă în care americanii aveau mai mult timp pentru a desfășura activități pe îndelete, iar conceptul a devenit rapid un fenomen cultural.

Primele kit-uri de Pictură pe numere
Primul kit Paint-by-Numbers al lui Robbin a fost numit Abstract No. One – o natură moartă vibrantă, abstractă, care a adus un omagiu expresioniştilor abstracti ai epocii. Din păcate, designul nu a fost suficient de comercial pentru a atrage masele, așa că Robbins, Klein și o nouă echipă de artiști au început să producă truse de hobby mai puțin abstracte pentru peisaje și portrete, care s-au dovedit a fi mai populare.

Răspunsul publicului
Compania Palmer Show Card Paint a fost redenumită Craft Master, iar compania a crescut rapid la 800 de angajați care lucrau non-stop pentru a produce 50.000 de seturi Paint by Number pe zi. În 1955, aproximativ 20 de milioane de truse au fost vândute în America, iar lucrările terminate erau atârnate cu mândrie în casele din toată țara. Chiar și secretarul de numire prezidențială al președintelui Eisenhower, Thomas Edwin Stephens, a organizat o galerie de piese Paint by Number realizate de oficialii administrației de la Casa Albă.
Cu toate acestea, la puțin timp după succesul său inițial, Craft Master a dat faliment, deoarece nu a putut ține pasul cu cererea. Deși Craft Master rămâne pionierul iconic al picturii pe numere, numeroase companii rivale au apărut curând și au început să producă propriile versiuni ale truselor de hobby.

Ce credea lumea artei?
În timp ce răspunsul consumatorilor a fost pozitiv, kiturile Paint-by-Number au declanșat o reacție puternică din partea lumii artei. Au fost criticați pentru simplificarea excesivă a procesului de creație și subevaluarea muncii artiștilor „adevărați” (unele modele Paint-by-Numbers se bazau pe picturi celebre).
Trusele Paint-by-Number au însemnat că arta poate fi copiată la infinit, lăsându-i pe mulți să se întrebe dacă ar putea fi chiar clasificate ca artă. Cu toate acestea, conceptul a atras, în mod nesurprinzător, atenția renumitului creator al curentului artistic Pop Art, Andy Warhol, care este cunoscut pentru dragostea sa pentru repetiție. A devenit un fan dedicat și colecționar de pânze Paint-by-Number.

În ciuda reacțiilor negative, Robbins nu a fost prea îngrijorat de răspunsul negativ al criticilor de artă, deoarece și-a îndeplinit visul de a aduce arta în masă. În memoriile sale din 1998 – Whatever Happened to Paint-By-Numbers? – El a scris: „Nu pretind niciodată că pictura pe numere este artă. Este experiența artei și aduce acea experiență individului care în mod normal nu ar ridica o pensulă, nu ar scufunda-o în vopsea. Asta face.”
