În constantul proces de însușire a tradițiilor spirituale din Est de către occidentali, în engleză, cea mai vorbită limbă din această parte a lumii, au apărut noi concepte care descriu stări sau instrucțiuni prin care amatorii de practici spirituale pot înțelege mai bine la ce se angajează.
Unul dintre aceste concepte poartă denumirea de ,,mindfulness”, iar în limba română s-ar traduce simplu cu ,,a fi prezent”, și s-ar explica prin exersarea capacității de a-ți controla atenția, împiedicând-o să alunece spre viitor, trecut, amintiri, prejudecăți, vise sau alte zone în care se pare pleacă în 47% din timp.
Prezența îi permite omului să trăiască cu adevărat fiecare experiență, simțindu-i unicitatea chiar și atunci când ea face parte din rutină. Mai mult decât atât, îi permite să se afle într-o stare din care își poate racorda și întări sinapsele pentru zonele în care își dorește o îmbunătățire. Spre exemplu, oamenii de știință au o memorie bună și o capactitate sporită de concentrare, călugării care practică meditația se remarcă prin atenție, și o activitate mai mare în zona compansiunii. Controlul asupra atenției, un talent atât de rar în societatea capitalistă a secolului 21, are și deosebita utilitate de a feri omul de dominația afectelor. Cea mai mare parte din oameni reacționează emoțional la stimulii exteriori, iar de aici facutatea de gândire este afectată. Pentru cel care își controlează atenția și practică racordarea voluntară a sinapselor, procesul se desfășoară invers, intenția și dorința naște emoția, iar stimulii exteriori sunt rescriși de propriul temperament, sau creați de la 0, când interiorul este singurul stimul capabil să influențeze.
Dar ce legătură au toate acestea cu hobby-ul?
Cu toate că beneficiile meditației sunt de recunoscute și de cei mai sceptici, odată ce au făcut efortul de o practica, cea mai mare parte dintre noi o resping din start. Motivele rezultă din prejudecăți și cunoaștere insuficientă a fenomenului.
În afara clișeului cu poziția lotusului, care este foarte eficient, dar nu necesarul absolut al practicii, meditația nu se rezumă la o poziție, o rețetă sau o formă de adorație. Meditația presupune efortul omului de a-și direcționa atenția către sine într-un mod nondistructiv, spre deosebire de intelect, care atunci când procesează toate frământările interioare ale omului nu face decât să le sporească. Meditația se poate practica atunci când suntem copii și mâzgălim pe spatele caietului în loc să fim atenți la oră; atunci când construim o mobilă de la IKEA; atunci când asamblăm LEGO sau atunci când facem curat prin casă. Prin practicarea unui act care implică intelectul, ținând-ul ocupat, iar gura nu are motiv să verbalizeze ceea gândurile care apar neinvitate, spiritul trăiește prin excelență în prezent.
În actul artistic rezidă mai mult decât ceea ce insituția artei pretinde că ar trebui să fie. Adorația este un factor politic mai mult decât unul de apreciere al valorii celuilalt. Pe când, actul artistic presupune mindfulness, lucrarea simplă și pură de a-ți lăsa spiritul să respire în timp ce intelectul lucrează.
Hobby-ul ar trebui să fie înțeles ca timpul tău de rugăciune, termen care la origini a avut aceeași definiție ca meditația. Peste banalitățile stresante ale zilei cotidiene, momentul simplu în care nu cauți să atingi standarde tronează ca activitatea inutilă cu cea mai mare valoare.
Mâzgălește simplu și sincer! Meditează mindful