Cei mai faimoși pictori ai tuturor timpurilor
De la Renaștere la Pop Art, iată câțiva dintre cei mai cunoscuți artiști ai tuturor timpurilor. Spre deosebire de filme, arta nu este ceva pe care toată lumea o înțelege. Așa că este nevoie de mult timp pentru ca un artist să se dezvăluie cu adevărat în mintea publicului și să devină genial.
Adevărul este că a fi distins ca artist înseamnă că opera ta a supraviețuit testului timpului și asta este valabil pentru selecția noastră a celor mai faimoși artiști luați în considerare aici - unii dintre care pot fi găsiți la Muzeul Metropolitan de Artă, Muzeul de Artă Modernă, Muzeul Whitney, Guggenheim și alte câteva zone. Așadar, fără alte prelungiri, iată lista noastră cu cei mai faimoși artiști ai tuturor timpurilor.
Andy Warhol
Începând ca artist comercial, el a adus etosul promovării în arta plastică, ajungând chiar până la a spune: „A face bani este artă”. Astfel de atitudini au distrus declarațiile existențiale ale expresionismului abstract. Deși este recunoscut pentru legendele precum Campbell’s Soup, Marilyn Monroe și Elvis Presley, cea mai mare invenție a sa a fost el însuși.
Pablo Picasso
Pablo Picasso este implicit sinonim cu arta modernă și se potrivește cu imaginea generalizată a geniului fugar ale cărui obiective sunt echilibrate de gustul de a trăi pe picior mare. El a transformat domeniul istoriei artei cu inovații radicale care includ facultatea și cubismul, care au distrus stăpânirea materiei reprezentative asupra artei și au stabilit rata pentru alți artiști ai secolului al XX-lea.
Vincent van Gogh
Van Gogh este cunoscut pentru că este instabil din punct de vedere psihologic, dar operele sale de artă se află printre cei mai populari și mai faimoși artiști ai tuturor timpurilor. Tehnica lui Van Gogh de a picta cu rafale de pensule groase alcătuite din culori vii stoarse direct din tub inspiră generațiile ulterioare de artiști.
Leonardo da Vinci
Omul original al Renașterii, Leonardo este cunoscut ca un geniu, nu numai pentru capodopere precum Mona Lisa, Cina cea de Taină și Doamna cu hermină, ci și pentru proiectele sale de tehnologii (avioane, tancuri, automobile) care au fost parcă cu cinci sute de ani în viitor.
Michelangelo
Michelangelo a fost o triplă amenințare: un pictor (Tavanul Sixtin), un sculptor (David și Pietà) și arhitect (Basilica Sf. Petru din Roma). Pe lângă Tavanul Sixtin menționat mai sus, Bazilica Sf. Petru și Pietà, a existat mormântul lui pentru Papa Iulian al II-lea și proiectul pentru Biblioteca Laurențiană de la Biserica San Lorenzo.
Henri Matisse
Niciun artist nu este atât de intim atașat de deliciile culorii ca Henri Matisse. Lucrarea sa a fost totul despre curbe răsucite înrădăcinate în ideile de artă simbolică și s-a concentrat în mod constant pe satisfacția ademenitoare a culorii și a tonului.
Jackson Pollock
Împiedicat de dependență, îndoială de sine și stângăciune ca pictor convențional, Pollock și-a transformat greșelile într-o perioadă scurtă, dar intensă, între 1947 și 1950, când a interpretat ideile care i-au adus faima. Obișnuind să-și așeze picturile pe podea, a folosit vopsea de casă chiar din cutie, aruncând scăpări subțiri de pigment care au lăsat în urmă o înregistrare solidă a mișcărilor sale.
Edvard Munch
Eu țip, tu țipi, noi toți țipăm pentru „The Scream” de Munch, Mona Lisa a anxietății. În 2012, o variantă pastel a invocației emblematice a anxietății moderne a lui Edvard Munch a primit la licitație un preț astronomic de atunci de 120 de milioane de dolari. Cariera lui Munch a fost mai mult decât un singur tablou.
Claude Monet
Poate cel mai faimos artist din mijlocul impresioniștilor, Monet a cucerit influențele variate ale luminii asupra panoramei prin cioburi strălucitoare de culoare produse ca linii pictate rapid. Mai mult decât atât, multele sale gânduri despre căile de fân și alte subiecte au anticipat utilizarea comparației în serie în Pop Art și Minimalism.
Salvador Dalí
Dalí a fost efectiv Warhol înainte de a exista un Warhol. La fel ca Andy, Dalí a curtat celebritatea aproape ca un adjuvant al muncii sale. Cu ceasurile lui care se topesc și peisajele înfricoșatoare, picturile lui Dalí erau simbolul suprarealismului și prin ele acesta si-a cultivat un aspect la fel de ciudat, purtând o mustață lungă din ceară care semăna cu mustăți de pisică. Fiind un showman desăvârșit, Dalí a declarat odată: „Nu sunt ciudat. Pur și simplu nu sunt normal.”
